MONONUCLEOZA INFECŢIOASĂ

            Este o boală infecto-contagioasă acută determinată de virusul Ebstein Barr, caracterizată clinic prin febră neregulată, angină, adenopatie, hepato-splenomegalie, leucocitoză cu predominanţă mononucleară, în parte atipice.

ETIOLOGIE

   virusul Ebstein-Barr, din familia Herpesviridae

MANIFESTĂRILE PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

Afecţiunea apare frecvent, peste 90% din populaţia adultă având anticorpi pentru infecţia cu virusul Ebstein-Barr. Cele mai multe infecţii sunt inaparente, boala apărând mai frecvent la adolescenţi şi adulţii tineri.

DIAGNOSTIC CLINIC

Mononucleoza infecţioasă are un tablou clinic polimorf, uneori cu predominanţă unuia sau altuia din simptome, alteori îmbracă o formă monosindromică.

Incubaţia: 4-6 săptămâni (30-50 de zile).

 Debutul este brusc sau gradat, cu cefalee, febră, frison, anorexie, astenie. În forma completă sunt prezente angina şi adenopatia.

Perioada de stare este caracterizată prin:

            - febră 39-40°C care persistă până la 10-14 zile, mai scăzută la copil, mai înaltă şi mai prelungită la adolescent;

            -angina, prezentă in 80 % din cazuri, cu amigdale hipertrofice, congestionate, frecvent cu exudat bogat, confluent, asemănător falselor membrane şi care se însoţeşte de durere la deglutiţie şi halenă. Între ziua 3-7 este prezent un enantem cu picheteu hemoragic pe palat şi pe frâul limbii în circa 25 % din cazuri;

            -adenopatia prezentă în 100 % din cazuri, cu ganglioni hipertrofiaţi, de dimensiuni variabile, cu senzaţie de tensiune dureroasă, fermi, duri la palpare, fără tendintă la supuraţie. Pot fi afectate toate grupele ganglionare (cel mai frecvent ganglionii cervicali). Limfadenopatia poate persista câteva săptămâni;

            -splenomegalia moderată, prezentă în 70-80 % din cazuri, atinge dimensiunile maxime la începutul săptămânii a doua, regresând în următoarele 7-10 zile;

            -hepatomegalia relativ frecventă, e diagnosticată mai ales prin teste de laborator. În 8-18 % din cazuri afectarea hepatică e cu icter; creşterea TGP s-a evidenţiat după a doua săptămână de boală, iar tulburările hepatice dispar în câteva săptămâni (nu s-a demonstrat cronicizarea hepatitei mononucleozice);

            -edem palpebral în peste 1/3 din cazuri;

            -erupţia rujeoliformă, rubeoliformă sau scarlatiniformă, uneori peteşială, poate fi indusă prin administrarea de ampicilină sau amoxicilină;

            -afectare pulmonară cu tuse uscată, paroxistică ce însoţeşte o pneumonie interstiţială mononucleozică (cu sau fără reacţie pleurală);

            -afectare cardiacă (6%) cu modificări ECG uşoare (alungirea PR, ST sub/supradenivelat);

            -afectare renală (6%) cu albuminurie şi hematurie uneori persistente.

Evoluţie

            Febra scade în 2-3 săptămâni, concomitent cu remisia anginei şi ameliorarea stării generale. Persistă adenopatia şi modificările hematologice. În 1-2 % din cazuri, evoluţia se poate face cu recăderi.

 TRATAMENT

   izolare, repaus 10-14 zile;

   tratament simptomatic;

   tratament patogenic în funcţie de organul cel mai afectat;

   tratamentul suprainfecţiilor bacteriene;

   corticoterapie – la cazurile cu leziuni de autoimunitate (purpură, anemie hemolitică, neutropenie) sau în caz de hepatită severă – dar nu mai mult de 5-7 zile.